Spre-a izvodi în inimi suferințe,
Pentru-a ajunge ei stăpânii lumii
Ei seamănă otravă în semințe,
Deschid zăgaz din mijlocul furtunii

Dacă exişti, le strici lor existența,
Dacă respiri e musai să plăteşti
Precum o cruce-apasă penitența
Că încă îndrăzneşti să mai trăieşti

O! înfruptați-vă din bogăția lumii!
Noi nu tânjim să mai luăm nimic
La porți de cer se vor trezi nebunii
Că Dumnezeu le este inamic.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website