Între cer și-ntre pamânt
Se fac noduri la cuvânt
Nu cumva să se deșire
În cărarea după Mire

Pe urma de pe cărare
Seacă apele în mare
Nu se “mistuește” focul
Iar munții își mută locul

Alături, pe căi mai largi:
Lungi coloane cu desagi
În șirag de colonii:
Morții morți și morții vii

Între umbre și lumină
Niște îngeri se închină
Și trag ușa-n asfințit
După omul pocăit.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website