Când apelor li s-a făcut sete
s-au oprit la fântână
să se adape…
n-au găsit decât nămol
și urme de sape
într-un adânc întunecos
și gol

de aceea s-au urcat apele curate
pe stâncă
de zor
și se adapă încă
pe săturate
din izvor

când s-au privit apele liniștite
în oglindă,
furtunile măturau
liniștea lacului
și scormoneau
în fundul sacului

dar s-au pieptănat cu șiroaie
de ploaie
și se oglindesc de atunci mereu
în curcubeu

cănd apelor li s-a făcut dor
de bolta cerească
au început să crească:
mai întâi smerite
-în rădăcină-
apoi fericite,
spre ramuri
și frunze
și fructe,
prin tulpină

În fiecare zi din fiecare an
în care omul se naște
se revarsă
apele noi din Iordan
pregătind
sărbătoarea de Paște

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website