Știam un far când am plecat pe mare
Trimis din cer să lumineze dealul
Am bântuit prin lumi fără hotare,
M-au hăituit hiena și șacalul

Am rupt vieții sacul de merinde
Am risipit iluzii printre spini
Altoiul pus în rugă nu se prinde
Și m-au vândut iudații la străini

Am rătacit poteca și cărarea
Le-am dat pe schimbul hranei de scaieți
Am căutat cu disperare marea
Și parcă mă trăiam în alte vieți

Părea pe boltă luna speriată
Gata să-nchidă cerul cu zăvor
Și o mai văd și-acuma spânzurată
De zdreanța aruncată de un nor

Și eșuat într-un ghețar de fiord
Debusolat de stelele polare
Iar lângă inimă îmi mai creștea un cord
Pe când cerșeam la cerșetori o mare

Dar iată-mă zvârlit din nou în larg
Vâslind cu brațele crecute-n plută
Atuncea, din credință mi-am făcut catarg
Și mi-a părut fecioară viața-mi slută

Mi-am amintit de Farul de pe deal
Cum cheamă El rătăcitori acasă
Am coborât pe apă și am călcat pe val
Pe țărm eraViața, cu voalul de mireasă

 

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website