Eu știu că femeia
se aseamănă cu vremurile:
ea
poate fi senină
sau întunecată,
uneori,
amândouă deodată;
te poate aprinde
în căldură
sau poate să te stingă
cu ură

ca iarna
ea poate să fie
rece,
înghețată,
și din genuni
poate trimite furtuni
să-ți bată în poartă

femeia poate fi
o vară fierbinte,
nefiresc de cuminte,
și are puteri de-a trimite
zefirul să alinte

se poate schimba
într-o clipă,
lăsându-te frânt
sub aripă,
te poate chema
s-o colinzi,
iar când ai pășit
pe oglinzi
de pe câmpul de rouă,
te poate lăsa fără ea
tăindu-te în două

mai poate să fie femeia
o toamnă bogată,
o doamnă
cu casa curată,
o gospodină
ca o grădină
îngrijită,
o albină
nicicând obosită

femeia mai poate-nflori
fără primăvară
în fiecare dimineață,
în fiecare seară;
ea poate fi
ziua din noapte
și noaptea din zi

femeia mai poate
trimite zăpadă,
să te cadă bolnav,
sau poate să te vadă
cât ești de curat
sau dacă te-ampăcat
cu apa din fulgul de nea
și-odată cu asta,
cu ea

femeia blândă,
femeia suavă
îți poate fi sânge
și lavă,
dar poate erupe
și inima-n două
o frânge
și rupe

femeia e tunet,
e arcul de foc
între nori,
e liniștea-n haina de sunet
ce-ți pune la loc
speranța
‘nainte să mori

Femeia e ploaia
prin care,
vrăjit,
deșertul din tine
îl vrea înverzit;

femeia e raza de soare
aprinsă,
e ramura ninsă
în floare,
e toată căldură
și toată răcoare

femeia cu ochii de mure
e strigăt de vânt
în pădure,
femeia cu ochi de femeie
e zee

când rochii de seară
o-mbracă
coboară tot cerul
în arcă
să presere stelele lui
în trena de rochii
pe care,
femeie,
ți-o pui

‘nainte,’nainte
de toate
femeia e cea care naște.

Ea lasă în urmă urmași
-prin tainic mister-
ca Domnul Isus
să aibă nuntași
la nunta din cer.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website