PAGINI

Categorii

Tu chemi, dar omul nu aude
Chemarea Ta la mântuire;
Se culcă iar pe paie ude
Și nu se scoală din “murire”

Tu chemi, dar omul nu pornește
Din afundarea în pământ;
El udă dar nimic nu crește:
Sămânța-i pulbere în vânt

Tu chemi, dar omul nu pășește
Pdrum îngust făcut de pași
Spre crucea care-i ispățețte
Și îi îmbracă în nuntași

Împotmoliși pe căi deșarte,
Cu întuneric îmbrăcați,
Deși n-ai fost nicicând departe
Vor rătăci îndepărtați

Pe orb îl chemi să Te privească,
Pe surd îl faci ascultător,
Cu dragoste dumnezeeiască
Tu cureți lepra tuturor

Și dacă faci minuni și semne
Și dacă-i înviezi pe morți,
Ei vor ciopli o cruce-n lemne
Și Te vor pune să o porți

……………………………

Când s-a lăsat răpus de lut
Pe cruce-ntre pământ și cer
Ne-a dăruit cerul pierdut
Și-a plâns pentru acei ce pier.

Nici un comentariu existent inca.