În noaptea cu mantii de smoală
Lopata groparului scurmă;
Cărarea luminii e goală:
Nici urmă de urmă în urmă

Păstorul aduce pe umeri
O oaie pierdută de turmă;
Poţi bobii de lacrimi să-i numeri:
Şi lacrima-I calcă pe urmă

Prin hăţuri de smârc şi de spini
Cărări rătăcite-n pustiu
Mai sângeră pâine şi vin
În trupul dat crucii de viu

În noaptea cu mantii de smoală
Aud cum vorbesc dimineţii
Născuţii din nou -când se scoală-
Şi-apucă pe calea vieţii.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website