La capătul inimii
locuieşte omul,
deoparte şi de alta
a sângelui
care se cheamă viaţă

corăbii burduşite cu averi,
corăbii încărcate cu poveri
coboară
pe ape sângerii
spre cascada numită “murire”

De undeva,
dinspre Eden
urcă o arcă
pe albia sângelui
spre capătul celălalt
al inimii,
în loc de velă
cu cămaşa lui Hristos

Fereşte-o, Doamne,
spre a nu se izbi
de piatra nemişcată
a inimii!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website