Când regii nu-ncap în larg de palate
Călcând cu trufie covor de săraci
Îl văd pe Isus venind între oameni
Smerit, în blândeţea din grajdul de vaci

Când n-ajung sărmanii cu mâini tremurânde
Să-şi picure-n tremur poveşti despre mâini
Îl văd pe Isus păşind printre oameni
Cu milă-mpărţind înmulţirea de pâini

Când aur şi-argint orbesc omenirea
În gândul deşert că ele nu pier,
Îl văd pe Isus cum face chemarea:
-Veniţi de vă stângeţi comorile-n cer!

Când zbuciumul lumii loveşte în stâncă
Frângându-şi învins toiagul întruna
Îl văd pe Isus cum umblă pe mare
Şi cum porunceşte să tacă furtuna

Când cerem aver să mergem în lume
Ca fiul risipei pierdut fără urmă
Îl văd pe Isus cum duce pe braţe
O oaie răzleaţă, pierdută de turmă

Când nimeni n-aude şi nimeni nu vede
Când pari a fi rob şi restu’-mpăraţi
Ascult de Isus când face chemarea:
-Luaţi jugul Meu şi fiţi liberaţi!

Când capătul vieţii-i atât de aproape
Şi omul nu vrea ca omul să moară
Îl văd pe Isus strigându-l pe Lazăr
-Ieşi, Lazăr, din groapă , la viaţă, afară!

Blestemul trufiei, preaplinul de patimi
În trupul de lut mai toarnă amar;
Trezeşte-i,o, Doamne, pe oameni să ştie
Cum iartă Isus pe omul tâlhar!

Când viaţa se naşte să fie ucisă,
Zăvorul la Rai când pare-ncuiat,
Îi văd pe străjeri cum intră-n cetate
Strigând speriaţi: Hristos a-nviat!

Când ducem poveri furate din lume
Şi plângem pe drum de jale şi greu,
Îl văd pe Isus căzut sub o cruce
Pe care stă scris şi numele meu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website