Să plângi peste suflet cu lacrimi din inimi,
Să-mbraci tot cuvântul cu mantii de cer,
La marginea lumii să semeni o lume
Din care viețile-vieții nu pier

Să naști însetat de buze sărutul
Flămând de-așteptări în peșteri uitate,
Să pui laolaltă țărâna și lutul
În trupuri cerești,scăpate de moarte.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website