Între cer și pământ
Pe o scară de vânt
Îngeri albi și curați
În halate-mbrăcați
Mai repară fuștei
După nu știu ce zei,
Pun la loc în lumină
Iar suflarea divină,
Prind pe rând a descoase
Stele reci , păcătoase
Și le-aruncă sub zgură
La gunoiul cu ură

Pun în loc de nimic
Ramuri verzi de finic;
Scot din inimi rănite
Cuie lungi, ruginite,
Trag din ploaia de foc
Apa vie, la loc;
Fac din aripi întinse
Foc de ruguri aprine;
Unor coaste de nor
Le dau aripa lor,
Unor ploi fără ape
Dau izvor să se-adape

Între cer și pământ
Se-ntrupează Cuvânt,
Oameni ies din cavou
Să se nască din nou.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website