PAGINI

Categorii

Tu chemi, dar omul nu aude
Chemarea Ta la mântuire;
Se culcă iar pe paie ude,
Nu se trezește din “murire”

Tu chemi, dar omul nu pornește
Din afundarea în pământ
El udă dar nimic nu crește…
Sămânța-i pulbere în vânt

Tu chemi, dar omul nu pășește
Pe drum îngust făcut de pași
Spre crucea care-l ispășește
De lepră, moarte și vrășmași

Tu chemi pe nume, vei întinde
Spre cel chemat aTale mâini,
Dar mulți, ca Iuda, te vor vinde
Și nu vin la-nmulțit de pâini

Împotmoliți pe căi deșarte,
Cu întuneric îmbrăcați,
Deși n-ai fost nicicând departe
Vor rătăci îndepărtați

Pe orb îl chemi să te privească,
Pe surd îl faci ascultător;
Cu dragoste dumnezeiască
Tu cureți lepra tuturor

Și dacă faci minuni și semne
Și dacă-i înviezi pe morți
Ei vor ciopli o cruce-n lemne
Și Te vor pune să o porți

Când s-a lăsat răpus de lut
Pe cruce-ntre pământ și cer
Ne-a dăruit cerul pierdut
Și-a plâns pentru acei ce pier.

Nici un comentariu existent inca.