Gândul a cărui vreme a venit
aşează în genunchi împotrivirea,
aduce iubirea,
dezbracă armura neputinţei
şi împleteşte coroana biruinţei.

Gândul care a adormit
se poate trezi odihnit
şi poate visa…
şi poate umbla,
se poate întrupa
şi suflă peste împotrivire:
zidită zidire,
iubită iubire.

Gândul care trăieşte adevărat
dăinuieşte,
îndrăzneşte,
cucereşte;
el niciodată nu pleacă,
el totdeauna se întoarce;
el vorbeşte şi nu tace
şi războiul lui
e ca o binecuvântare de pace.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website