Pe dealuri învelite cu omăt
Mai fulguie zăpada îndărăt;
Cu crengile uscate, copacii rari
Se-apleacă să se lege de clăpari.

Dar nu pornesc la vale, mai aşteaptă
Ca burta dealului să fie dreaptă;
Cât o să-aştepte, încă nu se ştie,
O-ntreagă sau jumate veşnicie…

Nişte-anotimpuri trec peste pământ
Alte tablouri binecuvântând
Iar oameni, printre care sunt şi eu
Trecem prin lume, ca printr-un muzeu

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website