-Ce aş fi fost Isuse, fără Tine?
-Grâu ne-ncolţit în ţarine străine.
-Ce-ar fi cărarea mea fără cărare?
-Deşert, pustiu şi răzvrătiri de mare.

-Ce-aş fi fără cuvântul din Cuvânt?
-Şi surd şi mut şi pulbere de vânt.
-Fără-ndurare ce aş fi ajuns?
-O inimă de piatră, un lut de nepătruns.

-Ce-aş fi Isuse, fără-nţelepciune?
-Doar tânguire pentru-ngropăciune.
-Fără chemare, unde m-aş fi dus?
-În rătăcirea celui ce-a răpus.

-Ce-aş fi Isuse, fără îndurare?
-Pierdut în neguri, risipit în zare.
-Dar fără sânge, Doamne, ce aş fi?
-Un muritor, în fiecare zi.

-Ce-aş fi Isuse, fără harul Tău?
-Doar neputinţă în adânc de hău.
-Ce-ar fi viaţa fără înviere?
-Nădejde ‘năbuşită de tăcere.

-Şi unde ajungeam fără chemare?
-În lut uscat, rămas fără suflare.
-Şi ce-mi era povara fără cruce?
-Un vânt pustiu, venit să mă usuce.

-Ce ar fi omul fără Dumnezeu?
-Un răzvrătit cu propriul său eu.
-Ce ajungeam fără de îndurare?
-Pribeag şi peregrin fără hotare.

-Şi ce-aş fi fost fără de răstignire?
-Mireasă nealeasă de un Mire.
-Ce aş fi fost fără de Duhul Sfânt?
-Fugar, ca şi un Cain pe pământ.

-Cu cine mă-nsoţeam de nu mă însoţeai?
-Cu cel ispititor ca şarpele din Rai.
-Şi ce aş fi ales de nu m-ai fi ales?
-Păcatul şi osânda din lumi de ne-nţeles.

-Ce aş fi fost de nu m-ai fi născut?
-Necunoscutul cel necunoscut.
-Şi unde ajungeam, în duh nescufundat?
-Legat ca şi Satan şi aruncat în Iad.

-O, Doamne! Ce eram fără iubire?
-Murire, blestemată de murire.
-Şi unde ajungeam fără Lumină?
Să plâng , ca şi durerea , peste vină.

-Şi cât plângeam de nu m-ai fi oprit?
-O viaţă fără viaţă, ca cel nemântuit.
-Şi căt aş fi-ngheţat de nu mă încălzeai?
-O viaţă fără viaţă, ca izgonit din Rai.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website