Acele mâini cu care, Doamne, ai tămăduit
Ți le-au întins pe cruce și Ți le-au răstignit
Picioarele cu care Tu i-ai făcut să umble
Le-au pironit pe lemn, adăpostiți de umbre

Acel cuvânt pe careTu l-ai predicat
Ei l-au răstălmăcit, și apoi Te-au scuipat;
Pe fruntea-Ți întristată de-amar și de suspin
Au împlântat coroana luată de la spin

Pe Tine, care-ndrepți ființa gârbovită
Te-au înjugat sub cruce, precum înjugi o vită;
Pe Tine-Acela care i-ai înviat pe morți
Te-au pus cu sila, crucea păcatului s-o porți

Pe Cel ce a iertat femeia păcătoasă
L-au izgonit din suflet, L-au alungat din casă;
Pe-Acel ce v-a chemat să vă schimbați stăpânii
L-ați ocărât cu toții pe dealul Căpățânii

Pe-Acel ce curăța de lepră pe lepros
L-au împroșcat cu hule, făcându-L păcătos;
Pentru că a-nmulțit și pâinea în pustii
Au vrut să-i șteargă viața din lumea celor vii

Pe-Acel ce v-a-nvățat pe muntele iubirii
L-ați biciuit la stâlp, cu goliciunea firii;
De-Acela care-n Cana făcea din apă , vin
V-ați lepădat în schimbul unui tâlhar străin

Celui care a dat și orbilor vederea
S-au sfătuit alți orbi cum să Îi ia puterea ;
Celui care călca și stăpânea pe ape
Încep nepricepuții mormântul să I-l sape

Celui ce ne-a-nvățat picioare a spăla
I-au pironit picioarele spre nu a mai umbla
Pe-Acela ce din Templu i-a scos pe vânzători
Ei L-au vândut în noapte, ca niște trădători

Celui ce ne-adăpa pe toți din apa vie
I-au dat să bea oțet în ceas de agonie;
Și că L-au omorât, spre a se-ncuviința,
Au împântat o suliță în coasta Sa

Dar a venit o zi ce-a pomenit-o des
Când încă eram surzi și nu am înțeles
Iar ziua Invierii când ne-a ajuns
Cu toții au văzut pe Cine au străpuns

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website