Am obosit trăind “muririle”de azi,
Pe cele care știu că mâine iar vor fi
Am obosit să văd ce strâmbătate-n brazi
Pun demonii când dau a-i cuibări

Am încetat : să sper peste speranță,
Să cânt cu nota lacrimii ucise;
M-am săturat de petecul din zdreanță
Și să tot bat la ușile închise

M-am gârbovit de agresori ciraci,
Mantaua de soldat am dat-o la spălat;
Sunt prea bogat să cer de la săraci
Și prea sărac… până nu știu să-mpart.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website