Privesc prin geamul copilăriei furate
jocurile neterminate,
ghetuțele rupte și ude,
umbrele focului, nude.
Și o văd pe mama care coase și țese,
ușa scârțâind care iese…

Alerg pe ulița copilăriei pierdute
pe urme de umbre,
ca și după ciute;
prin colb de amintiri,
legat și dezlegat
de priviri.

Ajung într-o lume care pare vie
Lipsită de dragoste
și de copilărie;
…………………
O lume cu fața spre idoli,
cu spatele la Dumnezeu…
mă uit după mine:
Oare , unde sunt eu?

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website