O gură-nsetată sărută izvorul
Când aripi de vânt dansează cu zborul

Un ochi însetat şi el, de lumină,
Se-aşează cu pâinea şi vinul la Cină…

O inimă scoasă din piatră şi lut
Aşează-n etern un timp descusut…

În vântul divin suflat către nări
Cămăşile morţii înghit exilări…

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website