N-am fost noi fii risipitori
Când ne-nălţam mândria pân’ la nori?
N-am fost şi noi ca Iuda din sărut
Când pentru-navuţire ne-am vândut?

Nu suntem tot Adam, ademenit
În faţa pomului cu fruct oprit?
Nu necinstim noi fratele şi sora
Când nu lăsăm Sodoma şi Gomora?

Nu râdeam noi, batjocorind în voie
Când ridica o arcă neprihănitul Noe?
Nu am ieşit noi goi (să rătăcim) din staul
Când ne-nchinam viţelului de aur?

N-avem noi inima la fel de împietrită
Ca faraon, împins către ispită?
Şi nu am prigonit noi un popor
Când am nesocotit vorba proorocilor?

Şi pe Avram, nu l-am văzut şi eu
Când asculta numai de Dumnezeu?
Şi pe Isac nu l-am putut vedea
Când lumea-ntreagă-o binecuvânta?

Pe Iacov cel bătrân nu l-am ştiut?
Pe Iosif, ce de fraţi a fost vândut?
N-am auzit de David împărat,
De psalmii lui? Şi tot n-am ascultat.

Mai ştim de Solomon şi-nţelepciunea sa
Şi tot nu ne oprim spre-a asculta;
În toate-avem păcat şi iar păcătuim
Până în ziua-n care începem să iubim

N-am cunoscut noi Vechiul Testament
Dar inimile ne-au rămas de lemn?
N-am zis noi: Doamne! Doamne! Tu ne iartă
Dar inimile ne-au rămas de piatră?

Nu am adus noi jertfe în neştire
Fără-a aduce jertfe-n mulţumire?
N-am fost noi oare, muţi şi surzi şi orbi
Când ne-am făcut o hrană pentru corbi?

Până în ziua-n care, ne-am pus la căpătâi
Înţelepciunea Celui ce ne-a iubit întâi;
Cel coborât din slavă şi s-a făcut Cuvânt
Şi ne-a spălat veşmântul în sângele Său sfânt

Cel care s-a-ntrupat dar n-a păcătuit,
Cel care pentru tine şi mine, a murit
Şi a călcat pe moarte când toţi L-au părăsit,
Dar pe acei ce cred, doar El i-a mântuit

Dar nu am înţeles când a venit
Şi nu am înţeles cât ne-a iubit
Şi nu am înţeles când ne chema:
Veniţi la Mine toţi! Şi vă voi învia.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website