PAGINI

Categorii

Acum, că te-ai întors
te-aș ruga
să umbli încet
prin ființa mea.

Să nu-mi trezești
vreo amintire,
Să nu-mi atingi
nici o simțire.

Să nu-mi rănești
firava speranță
Să nu-ți dai corigențele
restanță.

Să nu-mi dezvelești
uitările
Și lasă-mi neudate
florile…

Să nu-mi împrăștii
puțina fericire;
În schimb
nu mai primesc iar amăgire!

Să nu-mi răscolești
Izvorul de lacrimi,
Să nu îmi străbațþi
imperii de patimi!

Să nu mă trezești
cu un sărut;
Să nu mă întorci
spre trecut.

Să nu mi te-așezi
pe cuvinte,
Să nu mi te scalzi
înainte!
Să-mi ieși ca uitarea
din minte!

Sã nu mă colinzi
cu uimiri,
Sã nu mă topești
în priviri!

Să nu mă cutreieri
prin oase,
Să nu mai spui vorbe
duioase…

Să nu-mi răstignești
rațiunea;
Să-mi lași nepornitã
furtuna!

Să nu-mi rânduiești
viitorul,
Nu-mi umple cu lacrimi
ulciorul!

Să nu mă pornești
spre regret;
Cu inima-mi umblã
încet…

Ascunde-ți de mine
sărutul
și clipa ce-a fost
ÎNCEPUTUL…

Ascunde-ți superbul
surâs
și ochii ce-adesea
mi-au plâns!

Întoarce-ți privirea-ntr-o
parte
Iar trupul ți-l dă
mai departe!

Când vezi cã-ndoieli
mă înfrâng,
Mă lasă-n tăcere
să plâng…

Când vezi că mi-e sete
de tine,
Dă-mi cupa umplută-n
suspine…

De-o fi să mai știu
că mai ești,
Să fii doar un tom
de povești.

O clipă de-o fi
săte știu,
Dau clipa pe veșnic
pustiu …
……………………………
Acum, că te-ai întors,
te-aș ruga
Să umbli tăcând
cu neființa mea…

Nici un comentariu existent inca.