În căutarea adevărului
am muntat munții din loc,
am vărsat mările
și oceanele lumii;
printe degete am strecurat
bogățiile ei;
norii i-am coborât în groapă
și am clătinat stelele
ca pe o perdea.

Dar a fost o râvnă deșartă
și mult amar,
a fost multă alergare
și zbatere,
și toate în zadar…

… până când
m-am prăbușit
și m-am smerit
iar adevărul era
chiar sub prăbușirea mea.

Pe porți nepăzite
se strecoară în oameni
pe căi încâlcite
legiuni de demoni

Și nu ies din om
decât la poruncă
și mușcă din suflet
apoi îl aruncă…

Și eu, ca și Iona
am fugit de fața Ta
să mă ascund
undeva pe pământ;

Am uitat că Tu ai făcut pământul
cu tot ce e pe el
și mă vedeai

Ascunzându-mă în apele pline
și în apele goale
am uitat
că toate eru ale Tale

Nopților când le-am cerut
să mă ferească
Tu ai trimis diminețile
să le cucerească

Eu, un biet om
nu am știut
că orișiunde aș fi
eram pe teritoriul Tău
și toate și totul
-ca într-un cuib-
Îți locuiau în palmă

Așa că m-a găsit;
și m-am temut
să nu mă lovească.

Dar El mă căuta
să mă curățească
și să mă iubească.

Ziua cercetării
durează
din momentul în care
deschizi ochii
pentru prima dată
până când
îi inchizi
pentru ulima oară

Între cele două
există doar o clipire
care poate să doară.

Până și sămânța-comoară,
se dezbracă de carapace
și la un semn
se pregătește să moară
demn,
iubită de pământ
ca o fată fecioară
înfășurată în vânt

în nădejdea ei
de-a fi iubită de soare
sămânța răsare
în fire
de fete fecioare,
fiecare
cu semințe în carapace
care mai dorm
într-o casă tăcută de pace…

Numai mucegaiul păcatului
caută adăpostul
sub baniță
unde neînțelepții
își ascund lumânarea
amăgindu-se
că au primit lumină…

Pentru că m-am ascuns în suspin
și am plans cu amar
Dumnezeu m-a adus înapoi în mine,
hrănindu-mă cu pâine
și “desetându-mă”din pahar

Chiar dacă soarele
este așa de departe,
își trimite razele
să ne îmbrățișeze

atunci când
se învelește cu
perdeaua de nori
e pentru că
cedează vieții însetate
picăturile de apă

în noapte nu se ascunde
ci , dă drumul
odihnei peste trup
pentru ca
în zori
să te îmbrățișeze din nou.

Pe Dumnezeu nu-L pot vedea
decât oamenii
care privesc cu sufletul;
ochii lor
-decojiți de solzi-
tânjesc după Pomul Vieții
din Raiul
lui Dumnezeu…