după taina ei
umbra se dezbracă
vântului , sub tei,
şi-adoarme săracă

abia învelită
de covor de frunze
mugurii de rouă
îi ajung pe buze

norii hulitori
peste tei se-ndoaie
şi îneacă umbra
în potop de ploaie

o silesc a face
cu ei jurământ
veşnic să-i urmeze
pe jos, pe pământ

mă uit după umbră
şi mă uit la soare;
cum o duce vântul
către închisoare

Voi semăna în ceruri
Grăunţele de stele,
Ca vremuri de-ncolţire
Să vină peste ele

Din stele căzătoare
Voi împleti cununi
Lângă cascada ,unde
Aştept să te cununi

Buchete îţi voi face
Din stelele polare
Ca nunta să îţi fie
Fără asemănare

Îţi voi aduce-n dar
Un colţ de univers
Pleiade de luceferi
Înfăşurate-n vers

Îţi mai aduc comoară
Şi căile lactee…
Te vei culca fecioară,
Trezindu-te femeie

Mulţi chemaţi, puţini aleşi,
Mulţi rodiţi, puţini culeşi

Mulţi porniţi, puţini ajunşi,
Mulţi atinşi, puţini pătrunşi

Multe vorbe,puţin Duh
Arderi multe fără rug

Multă cale, puţin drum
Jar puţin şi prea mult fum

Alergare şi mult zel,
Rătăcire fără ţel

Pocăinţă de pe buze,
Flăcări ucise de spuze

Vorbe puse-n rugăciuni,
Gheaţă multă în tăciuni

Multe haine nespălate,
Ape tulburi, necurate

Multă dogmă,puţini sfinţi
Mulţi născuţi fără părinţi

Multe zaruri aruncate
Puţin crez fără păcate

Puţin grâu, multă neghină
Edenul , fără grădină

Hambare rămase goale,
Norii dezbrăcaţi de poale

Amăgiri către desfrâu,
Corabia fără frâu

Pământean şi plin de lut
Omul surd şi omul mut

Înţelepciune deşartă,
Cale largă fără poartă

Cale strâmtă şi îngustă
Crucea, care nu se gustă

Trup adus la mântuire,
Mireasă fără de mire

Multă fire pământească
Fără ancoră cerească

Multă umbră, puţin soare
Alergări fără picioare

Temple multe, multe goale
Potirul pus între oale

Mult botez,puţină apă,
Prea mult cer căzut în groapă

Aripi frânte,neîntinse,
Victorii multe, învinse

Multe mâini împreunate,
Prea puţine mâini curate

Puţin prund,prea multă zgură,
Dragoste pusă sub ură

Fără dragoste şi pace,
Trupuri reci, de carapace

Fără Paşte, fără Miel
Murim toţi şi toţi la fel

Cinci fecioare mult iubite,
Dar şi cinci nesăbuite

Multe candele aprinse,
Raze de soare prea ninse

Rânduieli fără poruncă,
Câştiguri fără de muncă

Pietre cu care se-aruncă,
Piatra unghiului din stâncă

Pietre-n care se coc pâini,
Aripi multe fără mâini

Prea puţină veşnicie
Şi prea multă erezie

Multe puţinuri oculte
Şi puţine lucruri multe

Mult noroc crezut a har
Prea necurăţit pahar

Mult Sodomă,puţin Lot
Prea mult puţin pus în tot

Prea mult Cain, puţin Abel,
Prea mult Saul, puţin Pavel

Prea mult Lazăr înfăşat
Puţin Lazăr înviat

Prea lung drum către Damasc,
Prea mulţi şerpi care mai nasc

Prea mulţi îngeri, prea căzuţi
Puţini martori nevăzuţi

Puţin cer, prea mult pământ,
Prea mult zgomot,puţin cânt

Multă apă despicată
De păcate tulburată
Multă lume, puţin om
Prea mult şarpe, doar un pom

Mult Adam, puţin Cristos,
Prea mult drum încă ne-ntors

Prea mulţi fii rătăcitori,
Puţin soare, prea mulţi nori

Prea mulţi corbi, hulubi puţini
Multe coroane de spini

Prea multe alunecări
De pe drumuri pe cărări

Mult prea multă amăgire,
Dragoste fără iubire

Prea mic suflet şi prea gol
Pământul ajuns la pol

Multe rugi, puţină rugă,
În genunchi prea multă fugă

Multă zarvă, rar repaos
Învălmăşală în haos

Preoţie doar pe bani
Fără Duh din Ghetsimani

Plînsul doar în lumânare
Fără chip şi-asemănare

Suflet gol şi fără haină…
Fără Cina Cea De Taină

Rătăcire, multă ură
Foc aprins fără căldură

În târg, vănzători ca Iuda
Cumpărători , doar cu truda

Apa prefăcută-n vin
Amestecată-n venin

Seminţe neîncolţite
Semănători de cuţite

Multe chipuri în icoane
Lângă mâinile-n piroane

Multe braţe răzvrătite
Lângă braţe răstignite

Omul bun ca omul rău
Şi bârna din ochiul tău

Luminaţi de lumânări
Fără Duh suflat în nări

Multe ziceri, puţin har,
Puţin dulce, mult amar

Prea mult fum, prea multă ceaţă
Puţini fraţi schimbaţi la faţă

Multă fală şi mândrie,
Prea multă idolatrie

Multe ziduri cu spărturi,
Multe dărăpănături

Mult ogor cu prea mulţi spini,
Rod puţin printre smochini

Mult păcat fără căinţă,
Prea puţină pocăinţă

Alergări fără de rost,
Îmbuibări şi puţin post

Lanuri multe, multe mori,
Prea puţini secerători

Proorocii fără folos
Şi proorocul mincinos

Credincioşi fără credinţă
Uitători de umilinţă

Cuvântul făcut ecou,
Prea puţini născuţi din nou

Uşi deschise, fără zar
Doar cât timpul e de har

Mulţi chemaţi, puţini aleşi…
……………………………………
Tu, ce faci? Intri sau ieşi?

Rostogolindu-se prin univers
Pământul s-a oprit
La masa unui vers
Îndestulându-se-n cuvântul
Hrănitor
Pământul redevine călător…

Te voi lăsa să stăpâneşti
peste palate
în clipele furate
de la eternitate

Te voi rosti
cuvânt după cuvânt
pe drumul de la cer
către pământ

Apoi am să aştept
să te aşezi la masă
pe locul pregătit
pentru mireasă

Dacă vei osteni
după ce ţi-ai ridicat
porţi înalte de fier
şi vei aţipi ,
duşmanul tău
va veni pe furiş
şi-ţi va lăcătui porţile,
închizându-te pe dinafară

Primii care ajung
la examene
sunt cei care
nu au învăţat;

cei silitori
încă mai învaţă;
cei care ştiu
au ajuns târziu

şef de promoţie
va fi unul din aceia
care nu spun nimic

La pescuirea minunată
nu se merge
fără nod la năvod,
fără cârlig,
pe ploaie şi frig

După tine Adame, cel gol,
am ajuns muritori şi
săraci…
Te aştept înfrigurat
lîngă pol,
să te îmbraci

Învăţându-l pe om
Să vorbească,
Dumnezeu
i-a pus în rostire
semne de întrebare
şi semne de uimire…

şi virgulă şi punct
şi suflare,
cădere şi urcare,
gheaţă şi tăciuni,
foc şi rugăciuni…

dar omul absent
nu se scoală
să se spele-n botez
şi să vină la şcoală…

Postari mai vechi »