Să ai curajul să nu mori
Când ai răzbit din mărăcini,
Când, încolțit de vânători
Te vor tăia din rădăcini

Să ai curajul să nu mori
Când ești catarg în arca frântă,
Când , aruncat între vâltori ,
Te vor sfărma de colți de stâncă

Să ai curajul să trăiești
Și fără puncte cardinale,
Fără palate-mpărătești,
Închis în cuști de animale

Să ai curajul să trăiești
-Și fără trupul tău de lut-
În cerurile mai cerești
Decât răzvrătitorii-au vrut

Să ai curajul de-a avea
Curaj, printre amăgitori
În lumea care nu-i a ta ,
Ce te-a ucis, fără să mori

Noi nu iubim decât
pe cei ce ne iubesc
și nici pe cei ce ne iubesc
nu îi iubim
În noi e prea mult suflet pământesc
și suflet creștinesc
e prea puțin

Noi nu-i iertăm pe cei ce ne-au greșit
i-am arunca în foc și-n închisori
uităm în ce păcate ne-am împotmolit ,
dar Tatăl , ne-a iertat de-atâtea ori

Noi nu vedem lumina,
de bârna din privire
iar licărul făcliei
îl punem sub obroc ;
și candela se stinge,
nu-L vom vedea pe Mire,
că ne-am oprit la vrăjitoare,
la ghioc

Și noi, în lumea asta
-pierdută și păgână-
ne închinăm la idoli
făcându-ne păgâni ;
și inima de lut,
amânâ și amână
de-a rupe cu slujirea,
perfid, la doi stăpâni

Dezleagă-ne, Isuse,
din lanțul amăgirii !
Desparte rugăciunea de sudalmă !
Coboară-ne în mijocul Iubiri
Și ne deschide Poarta
Cu cuiele-Ți din palmă