Mulțumesc, Doamne, că respir,
Ca văd, că aud,că gândesc,
Că în ghemul vieții sunt fir
Din care mă țeși în trupuri cerești.

Îți mulțumesc pentru pâinea din cer
Și colțul de pâine pe masă,
Nimic nu-ndrăznesc să Îți cer
Că-n mine făcutu-Ți-ai casă.

Nimic dintre toate ce am,
Nimic nu aveam înainte
Când încă eram în Adam
Rușinea fiindu-mi veșminte.

A Tale sunt toate și eu sunt al Tău,
Ca Petru mi-am plâns părerea de rău;
Umblat-am prin lume ca fiul pierdut,
Am fost doar o umbră cât nu Te-am avut.

Acuma, Te am, acum că mă ai
M-aștepți la-ntâlnirea în Rai;
Străpungă Cuvântul a lumii ființă
Făcându-i în cer locuință!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website