Timpul adună cioburi de vremuri,
le strânge în batiste ce au șters lacrimi
apoi le stoarce în marmite și gamele
pentru zilele negre și grele.

De ce ne-am teme de oameni
câtă vreme Îl avem pe Dumnezeu?
suntem înconjurați de aripi perechi
de la îngerii gemeni.

Respirăm peste ghețari și ei se topesc,
cuptoarele încinse amuțesc
când în mijlocul lor e cu noi Hristos;
El ne dezleagă strânsorile,
iar pe cuptorul aprins îl transpiră ninsorile.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website