Din magma norilor vulcanici
Au încolțit lacrimi de ploi
Iar ghearele de șoimi titanici
Aruncă-n oameni cu noroi.

În magma de miros de flori
Înfășurată-n curcubeu
A coborât de-atâtea ori
Să o miroase Dumnezeu.

Sub magma crustei de pământ
Cuptorul coace rădăcini
Din care crengile de vânt
Mai fac balade din suspin.

Din magma cerului curat
Căzut-au îngerii apteri
Dar Dumnezeu s-a îndurat:
A plămădit Adamul ieri.

Din magma omului ce sunt,
Din magma omului ce ești
Ne pune aripi Duhul Sfânt;
Zburăm spre-mpărății cerești.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website