În dragoste încape o altă dragoste,
își are loc pacea și bunătatea
și nădejdea și dăruirea
și mângâierea și privirea

în dragoste se liniștește oceanul,
furtunile tac fără gură,
mâniile pier căci dragostea iartă
și pune busola pe hartă

prin clepsidra ei curge universul
și ploi de izvoare, și versul;
dragostea e smerită și tăcută
dar niciodată dragostea nu va fi mută

pe aripa ei se odihnesc îngerii,
își însoțește copii prin valea plângerii,
adună fulgerele pe care le îndoaie,
apoi face pace cu norii de ploaie

la marginea ei străjuiesc infinituri,
ea face-nceput din sfârșituri,
adună în coș de nuiele
puzdeii de ceruri cu stele

picioarele-i calcă adesea prin spini,
îi găzduiește pe sărmani și străini,
împarte cu flămândul mâncarea din lingură,
dragostea nu rămâne niciodată singură

dragostea e ea doar prin ea,
și niciodată nu va ceda
tărâmul dat ei în stăpânire
de Acela ce în ceruri e Mire.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website