Ferice e de cel ce-ntinerește
Când toată lumea-n jur îmbătrânește;
Ferice e de orbul care vede,
Care-n lumina învierii crede.

Ferice e de surdul vindecat
Atuncea când cocoșul a cântat
Și orbul e așa de fericit
Căci pe Vindecător L-a întâlnit.

Ferice de leprosul vindecat
Căci la Hristos Isus a alergat,
De paraliticul ajuns la scăldătoare
Căci Dumnezeu îl scoală în picioare.

Ferice de mulțimile hrănite
De înmulțiri și împărțiri de pite
Și de nuntașii nunților din Cana
Căci pâinea și cu vinul le-au fost hrana.

S-au îmbrăcat cu hainele iubirii
Cei ce-au venit la munții fericirii
Și care învățat-au a se naște
Din jertfa Mielului în zi de Paște.

Ferice de acei împovărați
Căci vor purta coroane de-mpărați,
De cei brăzdați de lacrimi în averse
Căci lacrimile toate vor fi șterse.

Acei ce n-au vândut iubirea pe arginți
Au fost orfani, dar vor avea părinți,
Acei ce mor în drumul spre Damasc
Atinși sunt de lumină și în Hristos se nasc.

Ferice e de mine, de tine și de el,
Căci ne frate bun Emanuel;
Trecem întâi prin viața muritoare
Apoi ne vom muta în binecuvântare.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website