Pe rând, fiecare om ajunge
la tejgheaua existenței,
primind un nume și o porție de viață
cu drept să o consume.

Dar oamenii, preocupați de ei înșiși,
se călătoresc meridian și paralel
între poluri și ecuatoare,
pe drumul pelerinului
dintre credință și tăgadă.

Trecem unul pe lângă altul,
și unii prin alții,
țesând acea învelitoare a cerului
care, rânduită pe culori,
se cheamă curcubeu.

E semn că în veșnicie
ne așteaptă vreme bună,
iar porțiile de viață sunt pe sfârșite
și călătoriile ajung la capăt,
acolo unde nu mai e cale de întoarcere,
dar e punte de trecere pentru omul
care a auzit sunetul de trâmbiță.

Teo M.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website