Tot mai grăbiți, nu băgăm de seamă
la zilele rezemate pe clopote
în turle de biserici;
uităm că ne-am uitat capturați
de prizonierii din noi,
iar zilei independenței- captivă și ea-
i-au căzut bretelele
și nicăieri nu își mai găsește drapelele.

Apusurile dau semne de înserare
și n-am aprins din soare lumânare
să trecem puntea dintre azi și mâine,
iar în desagă cărăm pietre de moară…
poate-n vâltori, morarii se-apucă
să fabrice mori.

Pășim urmați de calendar
din mal uscat în mal de val;
prea târziul sosește prea devreme,
încă n-am învățat umblarea pe ape
și de la înmulțirea de pâini am flămânzit
căci ne-am împărțit inima nomadă
între credință și tăgadă.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website