Țăranul meu român,
până și sudoarea îți zâmbește
și bătăturile mâinilor tale
mângâie sapele despletite în cozi,
după ce au pieptănat pământul
între brazdă și acoperiș de ploaie.

Țăranul meu, ți-au plecat lacrimile
în străinătăți în căutarea copiilor aproape pierduți,
se vor întoarce la vremuri de coasă
și de seceriș, dar fără ei;
mai rămân depărtați doar o vreme,
doar restul vieții lor.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website