În fusul pe care se toarce viața
se opresc vremurile să respire;
citesc din psaltire și numără
anii lipsă până la apocalipsă.

Tot mai puțin caier rămâne în furcă,
în intersecții de aer se bifurcă
târzii nostalgii cu mâna pe clanță…
la geamuri colindul îngân-o romanță.

Când firul din fus e tot mai subțire
și lacrimi încep să transpire,
un vânt se foiește să măture scara,
colindul e gata, se-aude fanfara.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website