În deșert nu a plouat niciodată cu nisip
și totuși dunele stăpânesc imperii aride
și strecoară vântoase prin site găunoase
plângându-și scheletul de durere de oase.

Și ghețarii au pus monopol peste cercuri de pol;
își trimit săgețile reci pe ocean și pe mare
să atace vapoare în termen redus
atunci când catargul și steagul se agață-n apus.

Bariera dintre tărâmul de întuneric și cel de lumină
nu se ridică, de frică și groaza din oase
căci granițele, precum vranițele
s-au anchilozat în târguri stăpânite de păcat.

Peste luna nouă cad meteoriți și plouă
cu firmituri și colți ascuțiți de piatră
care latră și nu au răbdare să ierte
grohotișuri sfărâmate în albii inerte.

Deșertul deșertului, cumplit de arid,
îl poartă mireasa cu rid; cea aleasă
a fi-mpărăteasă alături de Mire,
căci nu și-a păstrat așternutul curat în neprihănire.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website