Nu știi câtă frumusețe odihnește în Domnul
Până nu treci ca cezarul, cântând, Rubiconul;
Nici nu știi cu câtă slavă te va înconjura
Cel ce vine să te cheme azi la nunta Sa.

Nu știi câtă bucurie umple inimi frânte
Atunci când sunt sigilate cu pecețile sfinte;
Însetații vin să bea din izvorul vieții
Când pe munte le vorbește Prințul dimineții.

Călători osteniți de furtuni și valuri
Trag corabia la țărm odihnid la maluri;
Când ajunge-a cere hrană gloata-nfometată
Le trimite din cer pâine milostivul Tată.

Când bolnavii lumii-ntregi vin la vindecare
Poruncește tuturor să stea în picioare;
Atunci mâna ce-i atinge cuprinzând pe toți
Face vindecări divine și învie morți.

Pe cei ce-și varsă țărâna schimbându-și făptura
Îi așteaptă nuntă-n cer, martoră-i Scriptura;
Ai nădejde om de lut, încă este vreme,
Dumnezeu ce-ți este scut zice: “Nu te teme!”

Ori de câte ori marama este ridicată
Omul strigă către cer, Dumnezeu Se-arată.
“Vino, fiu risipitor, zice bunul Tată,
Te aștept cu masa-ntinsă și haina curată!”

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website