Suntem contemporanii timpurilor noastre,
locuitorii lor, oficial,
proprietari pe un crâmpei de viață
și proprietari de gânduri.

Suntem trecătorii trecătorilor trecute,
cu un pas în ziua de ieri
și cu altul în ziua de mâine,
niște statui de grâu sculptate în coji de pâine.

Am trecut prin cuptor, ne răcim în ghețare,
coborâm portdrapelul din catargul smerit,
trec ulii cu puii de cloșcă în gheare,
hulubul cu crengi de măslin e rănit.

Corăbii de pe munții Ararat
adastă pe un petec de pământ,
niște țărani scot pluguri la arat,
pe vârf de crengi atârnă vântul frânt.

Contemporani cu timpuri hărăzite
de a supune și a fi supuse,
ni-s porțile de dragoste păzite
iar cerul ține cărțile deschise.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website