Am tras noaptea de clopote
și a sunat a întuneric;
frânghiile miroseau
a legături de păduri și arsuri.

Și totuși, între buza de clopot și stele
avea cuibul o rândunică,
lângă steaua polară
și un capăt de gară.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website