Mi-e dor de izvoare cu apele vii,
Când ele țâșnesc din coapsă de stâncă,
Mi-e foame de mana culeasă-n pustii,
De drum pe sub marea adâncă.

Mi-e dor de un Moise și rugul aprins,
De legea săpată în table de piatră
Mi-e dor de chivotul de îngeri atins
Trecând Iordanul când fiarele latră.

Ajungă Iona la porți de Ninive
Iar chitul flămând să nu-l mai înghită
Corăbii pierdute pe mări, în derive
S-ajungă la mare-mblânzită.

Mi-e dor să văd șchiopii că umblă,
Pe surd să îi știu că aude,
În stâlpul de nor fie umbră,
Iar roua sărute cu buzele-i ude.

Tânjesc după mersul pe mări întărite
Și după năvodul cu pește prea plin
Tânjesc să împart din coșuri cu pite
Iar mana din cer, paharul cu vin.

Mi-e dor de pești și de pâini înmulțite
Când gloata de oameni e iarăși flămândă,
Să tacă furtuna de mări răzvrătite,
Să tremure demoni sub umbre la pândă.

Împart vindecări din predici pe munte
Și vin în carafe la nunta din Cana
Aș vrea curcubeul să facă o punte,
Păstori, cât și îngeri, să cânte osana.

Las ușa deschisă odăii de sus
Căci vinul și pâinea-s pe masă;
La cina de taină se-așează Isus
Și-Și cheamă copii acasă.

Eu urc Dolorosa pe trepte-asudate,
Miroase a bici și coroană de spini;
Tâlhari osândiți duc crucea în spate
Iar crucile noastre le poart-un străin.

Sub lespezi, morminte îngroape doar moarte,
Satana e prins și-n lanțuri legat
Iar piatra pieirii s-a dat la o parte
Și oamenii cântă: “Hristos a-nviat”!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website