-Ce faci tu, vântule, în pădure?
-Număr frunzele de pe oasele copacilor,
apoi le țes într-un covor pastelat
și odihnesc umbrele la răcoare
înainte de a le acoperi cu plapuma nopții.

-De unde vii și unde pleci de nimeni nu te vede
și nici nu te poate cuprinde ori prinde?
-Eu sunt respirația pământului
și asemeni respirației tale, omule,
când toate dorm, mă curg prin alveolele lumii
ca mâine să fie o nouă zi.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website