Așa vorbește Dumnezeu sufletului meu:
ca un susur blând,
ca o iubire, ca o adiere de trezire
în miez de zi sau miez de noapte,
despre tainele Lui minunate,
despre lucruri ascunse și descoperite
celor ce-L iubesc și celor smeriți,
celor ce ascultă și împlinesc,
celor ce, înainte de toate, iubesc.

Căci, fără dragoste, până și în rugăciune
e deșertăciune,
pâinea e amară, apele tulburi,
și în goana după vânt se zămislesc furtuni,
apa nu se preface în vin,
Lazăr nu poate să învie,
leproși nu sunt tămăduiți,
iar cei împovărați și trudiți
nu află odihnă, căci ei nu au ascultat
predica de pe munte,
nu văzut schimbarea la față
și nu s-au născut din nou.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website