Miroase pământul a lume postumă,
A lut putrezit și a humă,
Artera-i miroase-a reumă
Și marea miroase a spumă.

A noapte-i miroase lumina, A spini-pălămidă, grădina,
Iar florile toate-i miros
A vânturi întoarse pe dos.

I-s fructele doar aguride,
N-au lacătele mușchi a închide
Cangrenele-n coapse de mină
Căci frunzele au zimți de rugină.

Miroase pământul a terră
Sădită pe buze de eră;
Clepsidra de timpuri e goală
Miroase a timpuri de smoală.

Dar vin adieri de miros
Aduse de Domnul Hristos;
Mireasma cuvântului sfânt
Străbate întregul pământ.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website