Când nu eram încă născut a doua oară
Îmi eram mie însumi o zilnică povară;
Maramă de-ntuneric purtam peste vedere
Cât m-am hrănit din lume nu am avut putere.

Cât nu m-a adăpat izvorul apei vii
Am rătăcit de-a lungul și latul prin pustii;
Mi-am risipit averea în lumea asta toată
Uitând că-n pragul casei mă aștepta un tată.

Un fiu risipitor am fost cândva și noi
Dar a venit Păstorul la staulul de oi
Ne-a adunat din lume căci eram rătăciți
Ne-a pus în rana Lui și fost-am izbăviți.

El nu ne-a părăsit ci pregătește-o zi
Când cu oștiri cerești pe nori va reveni;
Va trâmbița venirea și-acei ce fi-vor gata
Vor auzi, și-atunci striga-vor “Maranata!”

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website