MIEZ

Câte mii de cuvinte sunt jăratec fierbinte
Și n-au miez,
Când noiane de gânduri îngrădite de scânduri
Nu au crez.

Dac-ar arde pământul, făcând flacără vântul,
E-n zadar
Câtă vreme, în târguri, se vând oameni pe hârburi,
Ca la zar.

Ce haznă de lanuri prea pline de paie?
Ce haznă de nori când nu mai au ploaie?
E totul deșert;
Prin tainic și veșnic mister
Vorbește El, Domnul, din cer:
” Eu încă mai iert”.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website