Toți cei cărora le-am împrumutat durerea
mi-au adus-o înapoi;
întotdeauna era mai plânsă
după lacrimile-mi mute
și mai mută după rana
în care se întoarce.

Obișnuiți unul cu celălalt,
durere și om, om și durere
își duc împreună veacul
sau, poate, mai degrabă, crucea.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website