Când seacă în crăpături izvoarele,
Când supraîncălzește soarele,
Când se usucă norii în tăciuni,
Nici chiar atunci nu spunem rugăciuni.

Când plouă cu zile prea scurte,
Când casa nu încape în curte,
Atunci înserarea începe
În vară cu iarna ei rece.

Când ia-nvelitori de vântoase
Durerea-ntre carne și oase,
Schelete, aproape uscate,
Irigă mușcate stricate.

Ciocane, căzând pe Ilaie,
Dantură de coase îndoaie;
Fecioarele-și vând măritișul,
Începe în zori secerișul.

Trec îngeri prin lanuri de grâne,
Mioare-s toate în stâne;
O voce, cu duhul blândeții
Ne strigă pe nume din cartea vieții.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website