În răgazul de timp ce-l avem de trăit
Să iubim, să iubim, pân’ la plus infinit,
Să-L iubim pe Acel ce Se-mparte în toate
Să iubim pe acei ce ni-s soră și frate.

Să-i iubim pe copii căci sunt îngeri cuminți,
Pe bătrânii ce trec, să-i iubim pe părinți;
Să iubim într-o floare și parfum și culoare,
Să vărsăm ne-ncetat, peste oameni, iertare.

Să aprindem lumina dintr-o rază de soare,
Și să facem balsam din grilaj de-nchisoare;
Să îi strângem la piept pe acei care plâng
Și să frângem iubire pentru-acei ce se frâng.

Pe cântare de cruce, cu Hristos măsurând,
Să-mbrăcăm pe sărac, să-l hrănim pe flămând,
Pe cel făr-adăpost să-l primim în iatac,
Să-ascultăm ce vorbesc și când buzele tac.

Să fim buni, căci cu noi Dumnezeu este bun,
Să fim nou răsărit pentru-acei ce apun;
În răgazul de timp ce-a rămas din ce-a fost,
Vindecând și iubind, să umblăm cu Hristos!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website