Un om a pornit în lume fără inimă;
degeaba flori, fără inimă era orb,
degeaba șoapte de vânt și concert de natură,
fără inimă era surd.

Când a întâlnit dragostea
nu a avut unde o pune,
când lumea întreagă plângea
el nu avea lacrimi.

Pentru că nu avea inimă
în sângele lui vapoarele nu au găsit port
și câmpiile au devenit stepe,
iar pădurile, jungle, apoi deșert.

Dar într-o zi, Dumnezeu a luat o piatră,
a despietrit-o, i-a făcut din ea o inimă;
de atunci, omului acela i-au crescut aripi
și, la porunca lui Dumnezeu,
împletește din lumină curcubeu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website