PAGINI

Categorii

Și umbrei i-e dor de un parc
Așa cum săgeții i-e dor de un arc;
Iubirea se dă de tot dăruirii
Cum ochiul e inima din pieptul privirii.

În miezuri, ce dulce e fructul,
Ca brațele mamei când leagănă pruncul;
Smerirea ce-o dăm pocăinței
E rodul din bobul credinței.

Cu brazde de fulgere, norii,
Cern ierni izgonindu-și cocorii;
Iar flăcarii-i foame de lemne
Cum vremuri din urmă trimitu-ne semne.

Cuvântu-i plecat în vacanță;
Dau muții examen restanță,
Pe margini și surzii se-adună…
O! Doamne! Ce lume nebună!

Nici un comentariu existent inca.