PAGINI

Categorii

A îmbătrânit pământul;

în riduri crăpate s-a ofilit,

a încărunțit, respiră greu

și începe să tremure la cutremure.

Se întoarce acasă de la războaie,

șchiopătează de fiecare dată

când poarta-i încuiată

și cu o față tristă tușește în batistă.

Se leagă cu vânturi peste descânturi

și uneori stoarce din nori

zemuri amare în “călimare”

cu care scrie carte târzie, cu nostalgie.

Tușește des a boală cronică,

respiră greu și sacadat,

face frisoane, trage la pat și bolește

transpiră pe tâmple și creste.

A îmbătrânit pământul

și pruncii lui l-au dus la azil,

așa cum ai arunca la coș ceva inutil;

și, iată, la porțile serii,

cum caută-n coș gunoierii.

Nici un comentariu existent inca.