-Ce faci tu, vântule, în pădure?

-Număr frunzele de pe oasele copacilor,

apoi le țes într-un covor pastelat

și odihnesc umbrele la răcoare

înainte de a le acoperi cu plapuma nopții.

-De unde vii și unde pleci de nimeni nu te vede

și nici nu te poate cuprinde ori prinde?

-Eu sunt respirația pământului

și asemeni respirației tale, omule,

când toate dorm, mă curg prin alveolele lumii

ca mâine să fie o nouă zi.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website